Masonii au o camera de reflectie in care isi petrec timpul atunci cand mediteaza. Masonii au nevoie de camere de reflectie in care se retrag departe de haosul lumii materiale pentru a reflecta la propria moralitate, a invata, a se autoeduca. Meditand asupra ideii ca moartea este intotdeauna in fata si il poate lua oricand, masonul dobandeste o pretioasa perspectiva privind natura trecatoare a vietii.
Camerele de reflectie sunt incaperi reci in care se afla o masa pe care sunt urmatoarele lucruri: craniu si oase incrucisate, clepsidra, sulfu si sare, o hartie goala, lumanare, coasa etc. Craniul reprezinta transformarea finala a omului prin procesul de putrefactie (idea ca intr-o zi ne vom desparti de trup si trupul ramane doar un lucru trecator care se transforma in pamant), sulful si sarea sunt catalizatori alchimici facilitand transformarea, clepsidra simbolizeaza puterea de transformare a timpului iar lumanarea reprezinta trazirea omului din somnul ignorantei: transformare prin iluminare iar coasa nu reprezinta coasa mortii ci instrumentul hranei noastrae de zi cu zi pe care ne-o ofera natura si culegerea roadelor ei.
Camera de reflectie nu este un “altar” asa cum au bisericile iudeo-crestine. Masoneria in fond nu este o religie. Masoneria este un sistem de reguli morale, invaluit in alegorie si ilustrat prin simboluri. Cele trei conditii necesare pentru ca o ideologie sa fie considerata religie sunt: asigura, crede, converteste. Religiile asigura mantuirea, cred intr-o teologie bine pusa la puct si ii convertesc pe necredinciosi. Masoneria nu face nici unul din aceste lucruri. Nu asigura mantuirea, nu au o teologie specifica si nu cauta sa converteasca pe nimeni. In cadrul lojilor masonice sunt interzise discutiile pe teme religioase.
Masoni pot fi oameni de diferie religii, rase sau zone ale lumii.
Pentru mai multe informarii similare cu referire la aceste lucruri gasiti in cartea Simbolul Pierdut scrisa de Dan Brown. Va recomand sa cititi si sa o rumegati.
No comments:
Post a Comment